COLÉCȚIE, colecții, s. f. 1. Serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie, care, adunate și dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistică, stiințifică, documentară etc. ♦ Culegere de opere literare sau științifice grupate după anumite criterii și apărute în cadrul unei edituri. 2. Puroi adunat în interiorul unui țesut bolnav, într-un organ sau într-o cavitate a organismului. [Var.: (înv.) colecțiúne s. f.] – Din fr. collection, lat. collectio, -onis. Vezi definitia »

PEDODONȚÍE s. f. îngrijire a dinților la copii. (< fr. pédodontie) Vezi definitia »

ARTICULÁȚIE s.f. 1. Încheietură, legătură (mobilă) între oase. ♦ Legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui punct sau al unei axe. 2. Mod de a pronunța, de a rosti un sunet; pronunțare a unui sunet; articulare. ◊ Bază de articulație = modul de pronunțare a sunetelor, care se face într-un anumit fel în fiecare limbă sau dialect. [Gen. -iei, var. articulațiune s.f. / cf. fr. articulation, lat. articulatio]. Vezi definitia »

GONIOMETRÍE s.f. Ramură a geometriei care studiază relațiile dintre unghiurile formate de drepte și determină valoarea lor. ♦ Tehnica măsurării unghiurilor pe teren. [Gen. -iei. / < fr. goniométrie, cf. gr. gonia – unghi, metron – măsură]. Vezi definitia »

PAGÁIE, pagaie, s. f. Vâslă scurtă cu o singură pală, care se manevrează cu ambele mâini și pe un singur bord, fără a o sprijini de ambarcație. – Din fr. pagaie, it. pagaia. Vezi definitia »