Definita cuvantului supleant
SUPLEÁNT, -Ă s.m. și f. (În trecut) Judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură. ♦ Suplinitor. // adj. Membru supleant = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ. [Pron. -ple-ant. / < fr. suppléant].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu supleant
FONOIZOLÁNT, -Ă, fonoizolanți, -te, adj. Care izolează fonic. [Pr.: -no-i-] – Fon[ic] + izolant. Vezi definitia »
FOTOSINTETIZÁNT, -Ă, fotosintetizanți, -te, adj., s. f. (Bot.) Fotoautotrof. – De la fotosinteză. Vezi definitia »
MONOELECTROVALÉNT, -Ă, monoelectrovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are electrovalența egală cu unitatea. [Pr.: -no-e-] – Mono- + electrovalent. Vezi definitia »
MORDÉNT s.m. (Muz.) Semn de ornament care indică necesitatea de a se executa într-o succesiune rapidă, trei note. [< it. mordente]. Vezi definitia »
CONTINÉNT, -Ă adj. (Rar) Care trăiește în continență; stăpânit; cast. [< fr. continent, cf. lat. continens – care se stăpânește]. Vezi definitia »