INCÁS, -Ă, incași, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un trib indian din America de Sud. 2. Adj. Care aparține incașilor (1), privitor la incași. [Var.: ínca adj., incáș, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. incas, inca. Vezi definitia »

CANAFÁS s. n. pânză tare de cânepă, la confecționarea întăriturilor pentru haine și la legarea cărților. (< germ. Kannefas, Kanevas) Vezi definitia »

ceás (ceásuri), s. n. – 1. Oră. – 2. Spațiu care poate fi parcurs într-o oră. – 3. Oră, moment, dată. – 4. Ceasornic. – 5. Slujbă religioasă săvîrșită la anumite ore din zi. – Megl. ceas. Sl. časŭ „oră” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 47; Meyer 442); cf. bg., sb., sl. čas, alb. tšas. Cf. ceaslov, ceasornic. Vezi definitia »

Oras in Germania Vezi definitia »

CATOBLÉPAS s. m. 1. animal fabulos a cărui privire omora pe cei asupra cărora era ațintită. 2. antilopă de la izvoarele Nilului care privește veșnic în jos. 3. specie de pește veninos. (< fr. catoblépas) Vezi definitia »