Definita cuvantului complement
complemént (compleménte), s. n. – Ceea ce se adaugă la ceva, complinire. – Var. compliment. Fr. complément. Var. este vulgarism, datorat confuziei cu compliment, s. n. (cuvînt de laudă, măgulire), din fr. compliment, cf. mr. compliment, din ngr. ϰομπλιμέντα. – Der. complementar, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu complement
DEMORALIZÁNT, -Ă, demoralizanți, -te, adj. Care demoralizează; deprimant, demoralizator, descurajator. – Din fr. démoralisant. Vezi definitia »
TRAGACÁNT I. s. m. plantă decorativă și furajeră din Asia, care produce o rășină asemănătoare cu cauciucul. II. s. n. gumă, ca liant pentru pilule, tablete, dulciuri. (< fr. tragacantha) Vezi definitia »
FRISONÁNT, -Ă, frisonánți, -e, adj. Fremătător. (< fr. frissonnant) Vezi definitia »
CORPOLÉNT, -Ă adj. (Despre oameni) Cu corpul mare; trupeș, voinic. [Cf. fr. corpulent, it. corpulente, lat. corpulentus]. Vezi definitia »
IMINÉNT, -Ă, iminenți, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil. – Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis. Vezi definitia »