Definita cuvantului supranume
SUPRANÚME s.n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane. ♦ Poreclă. [Pl. invar. / < supra- + nume, după fr. surnom].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu supranume
MONOTRÉME s.n.pl. Ordin de mamifere ovipare, având ca tip ornitorincul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. monotrem. / < fr. monotrèmes, cf. gr. monos – unic, trema – orificiu]. Vezi definitia »
ÎNTUNECÍME, întunecimi, s. f. Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ◊ (Pop.) Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + suf. -ime. Vezi definitia »
RENÚME s. n. nume bun, faimă, reputație, celebritate. (după fr. renom) Vezi definitia »
VIITORÍME s. f. 1. (Înv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ime. Vezi definitia »
GRUIFORME s. f. pl. Ordin de păsări care trăiesc pe malurile apelor și pe câmpie, cu corpul comprimat lateral, cu gâtul și picioarele lungi: cocori, dropi, cârstei etc. -Din fr. Gruiformes Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z