chíseliță (chíselițe), s. f. – Supă acidulată preparată din fructe crude sau din plante cu gust acru. – Var. chisăliță, pisăliță. Din sl. kiselŭ „acru”, cf. sb. kȉselica, bg. kiselica, rut. kyselyca, toate cu sensul din rom., ceh. kyselice „marmeladă de fructe”, rus. kiselĭ „jeleu de fructe” (Cihac, II, 50; Berneker 678; Conev 88). Cea de a doua var. este un hiperurbanism care presupune o legătură cu a pisa „a toca, a sfărîma”. – Der. chisăliți, vb. (a toca). Cf. chișleag, chiznovat. Vezi definitia »

POMÚȚĂ, pomuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui poamă (3). Vezi definitia »

caválă, cavále, s.f. (înv.) iapă. Vezi definitia »

OIȘOÁRĂ, oișoare, s. f. (Pop.) Oiță (1). [Pr.: o-i-] – Oaie + suf. -ișoară. Vezi definitia »

PERIOSTEOGENÉZĂ s. f. proces de formare a osului pornind de la periost. (< fr. périostéogenèse) Vezi definitia »