BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată. ◊ Expr. A face (sau a tăia, a rupe în) bucățele (-bucățele) = a fărâmița, a mărunți. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică = exact, la fel; leit. ♦ Lucru de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi darnic. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) chiar și de strictul necesar. Vezi definitia »

șumăríță, șumăríțe, s.f. (reg.) soție de pădurar. Vezi definitia »

POICHILOCITÓZĂ s. f. prezența poichilocitelor în sânge. (< fr. poïkilocytose) Vezi definitia »

TERMOMORFÓZĂ s. f. (biol.) morfoză atribuită temperaturii. (< fr. thermomorphose) Vezi definitia »

PSEUDOSCLERÓZĂ s. f. afecțiune neurologică degenerativă rară, cu etiologie virotică, în presenilitate. (< fr. pseudo-sclérose) Vezi definitia »