MIQUELÉTE MI-CHE-/ s. m. inv. 1. bandit spaniol din Pirinei. 2. soldat din garda guvernatorilor de provincie în Spania. (< sp. miquelete) Vezi definitia »

EXCENTRICITÁTE s. f. 1. (mat.) însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ◊ raport constant al distanțelor de la un punct al unei conice la focar și la directoarea corespunzătoare. 2. (tehn.) distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ◊ asamblare defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice. 3. originalitate, extravaganță; excentrism. (< fr. excentricité) Vezi definitia »

INCISIVITÁTE, incisivități, s. f. (Rar) Însușirea de a fi incisiv², pătrunzător, tăios, mușcător. – Incisiv + suf. -itate. Vezi definitia »

TENEBRITÁTE s. f. tenebrozitate. (< tenebră + -itate) Vezi definitia »

TRIMÍTE, trimit, vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. 2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ. 3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. 4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste. 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia. 6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc. [Var.: triméte vb. III] – Lat. tramittere. Vezi definitia »