ASTEÍSM s. n. figură retorică constând în deghizarea unei laude sau a unei flatări sub aparența blamului ori a reproșului. (< fr. astéisme) Vezi definitia »

SEXÍSM s. n. ansamblul mișcărilor de emancipare feminine pentru a desemna atitudinea și poziția socială dominatoare a bărbaților în societate. (< fr. sexisme) Vezi definitia »

POLITEÍSM s.n. (op. monoteism) Religie, credință care admite existența mai multor divinități. [Pron. -te-ism. / < fr. polythéisme, cf. gr. polys – numeros, theos – zeu]. Vezi definitia »

BEOTÍSM s. n. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil și în limbă. (< fr. béotisme) Vezi definitia »

PARTICULARÍSM s. n. 1. caracter intim, specific. 2. interes particular, personal. 3. atitudine a unei populații, a unui grup social, a unei regiuni sau chiar a unui individ de a-și păstra caracteristicile particulare, originale, autonomia, în raport cu ansamblul din care face parte. (< fr. particularisme) Vezi definitia »