Definita cuvantului consul
cónsul (cónsuli), s. m. – Șef al unei reprezentanțe diplomatice. – Mr. consul (‹ it.). Lat. consul (sec. XVIII). – Der. consular, adj., din lat. consularis; consulat, s. n., din fr. consulat. Cuvîntul a intrat în rom. cu primele consulate (rus, 1782; austriac, 1783; francez, prin 1794; englez, 1802; prusiac, 1818).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu consul
veceu.vasul in care ,oamenii depun urina sau materia fecala si care mai e folosit pentru aruncarea apei furajere Vezi definitia »
PREAMBÚL s.n. Partea introductivă a unui discurs, a unei scrieri etc. ; exordiu. ♦ Introducerea la un act, la un tratat internațional etc. în care se face expunerea de motive, se justifică utilitatea etc. [< fr. préambule, cf. lat. preambulus]. Vezi definitia »
a schimba macazul expr. 1. a îndrepta în altă direcție cursul unor evenimente. 2. v. a schimba foaia. Vezi definitia »
nedestúl, ă, adj. (înv.) insuficient. Vezi definitia »
PEDÚNCUL s.n. 1. Codiță (la o floare, la un fruct); pedicul. 2. (Anat.) Cordon de fibre nervoase. 3. Pedunculul meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului sau de versant. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. pedunculus, cf. fr. pédoncule]. Vezi definitia »