CĂPTUȘEÁLĂ, căptușeli, s. f. 1. Pânză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit și pentru a-l face mai călduros. ♦ Material aplicat în interiorul încălțămintei pentru ca aceasta să-și mențină forma. 2. Pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 3. Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică etc.). 4. Ramă de lemn care acoperă fețele interioare ale golului unei uși și de care sunt fixate canaturile ușii. – Căptuși + suf. -eală. Vezi definitia »

gogoáșă (-óși), s. f. – 1. Obiect rotund sau sferic. – 2. Excrescență sferică de stejar (Quercus infectoria). – 3. Varietate de ciuperci (Lycoperdon bovista). – 4. (Trans. și Mold.) Cartof. – 5. Cocon, înveliș protector al larvei viemelui de mătase. – 6. Crisalidă. – 7. Glob al ochiului. – 8. Vezica înotătoare la unii pești. – 9. Produs de patiserie din aluat dospit. – 10. Minciună, brașoavă. – Var. (Trans.) gorgoașe. – Mr., megl. gugoș „boboc de floare”. De la gogă, cu suf. -oș; de la pl. gogoși s-a refăcut un sing. analogic (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 321; Spitzer, Mitt. Wien, 320-22). Pentru der. cf. paralelismul cu cocoș-cocoașe. Totuși, DAR consideră originea ca încertă, pe cînd Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 11; REW 2009 și Capidan, Dacor., VII, 129, preferă să plece de la alb. gogëlë. Der. gogoșea, s. f. (gogoașă, produs de patiserie); gogoșar, s. m. (persoană care vinde gogoși; mincinos; specie de ardei gras); gogoșerie, s. f. (prăvălie unde se vînd gogoși); gogoșliu, adj. (Mold., rotund, umflat). Din rom. provin alb. gogosh(ë) „boboc”, și sb. bobošara „ardei”. Vezi definitia »

GRAMOLĂ s. f. Dispozitiv pentru frĂ?mântarea și omogenizarea mecanizatĂ? a aluatului. -Din it. Gramola Vezi definitia »

RACLÉTĂ s. f. (tehn.) lamă răzuitoare. ◊ lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. (< fr. raclette) Vezi definitia »

poloácă, poloáce, s.f.(reg.) placă de azbociment cu care se face acoperișul unei case. Vezi definitia »