COLOCATÁR s.m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. [Cf. fr. colocataire]. Vezi definitia »

TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în evul mediu, deasupra armurii. – Din fr. tabar. Vezi definitia »

IERBÁR s. n. colecție de plante mici, uscate și presate, determinate botanic; catalog, mapă conținând aceste plante. (< germ. Herbarium) Vezi definitia »

rostár, rostáre, s.n. (reg.) 1. unealtă de rostuit pânza. 2. cui mic al rotarului. Vezi definitia »

REZIDUÁR, -Ă adj. Care formează reziduuri. [Pron. -du-ar. / cf. fr. résiduaire]. Vezi definitia »