DIVINATÓRIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din fr. divinatoire. Vezi definitia »

PORTOFÓLIU s.n. 1. Funcție, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ Ministru fără portofoliu = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu. 2. Totalitatea acțiunilor, a efectelor de comerț etc. care se află în evidența operativă a unei bănci. ♦ Totalitatea lucrărilor aflate la dispoziția unei edituri, urmând a fi publicate. [Cf. ngr. portofoli, it. portofoglia, fr. portefeuille]. Vezi definitia »

AMERÍCIU s. n. element radioactiv sintetic. (< fr. américium) Vezi definitia »

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii) Vezi definitia »

EXERCÍȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau îndemânări. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru dobândirea sau dezvoltarea îndemânării, cunoștințelor etc. într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială; în sintagma) în exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; în sintagma) Exercițiu bugetar = perioadă de timp, de obicei de un an, pentru care se întocmește și se execută bugetul unui stat. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium. Vezi definitia »