POLITEÍSM s.n. (op. monoteism) Religie, credință care admite existența mai multor divinități. [Pron. -te-ism. / < fr. polythéisme, cf. gr. polys – numeros, theos – zeu]. Vezi definitia »

HIPERCORTICÍSM s. n. ansamblu de tulburări provocate de o secreție în exces a corticosuprarenalei. (< fr. hypercorticisme) Vezi definitia »

JAPONÍSM s. n. gust, preferință pentru obiecte de artă japoneze. (< fr. japonisme) Vezi definitia »

MASOCHÍSM s. n. 1. perversiune sexuală constând în a căuta plăcerea în suferințe fizice și morale produse de partener. 2. atitudine a cuiva care găsește satisfacție în propria-i suferință, decădere sau umilire. (< fr. masochisme) Vezi definitia »

SPIRITÍSM s.n. Concepție și practică mistică potrivit căreia s-ar putea comunica cu „spiritele” morților. [Cf. fr. spiritisme, it. spiritismo]. Vezi definitia »