Definita cuvantului copac
copác (copáci), s. m. – Arbore. – Var. (înv.) copaci. Mr., megl. cupaci, istr. copaț „desiș, hățiș”. Origine îndoielnică. Probabil în legătură cu cuvintele următoare, și cu sl. kopati, kopajǫ, „a excava, a goli”, cf. bg. kopačĭ „genist”, calabr. copano „trunchi de copac gol pe dinăuntru”. În acest caz, forma primitivă ar fi copaci, forma actuală fiind un sing. analogic; primul sens a fost probabil acela de „trunchi”, ca în alb. kopač sau în calabr. Este poate vorba de radicalul lui kopati, cu suf. de folosire sau aptitudine -aci, ca în trăgaci, stîngaci, cîrmaci, etc., iar sensul său ar fi acela de „trunchi gol pe dinăuntru” sau de „trunchi de scobit, de făcut albii”. Pentru relația semantică între noțiunea de „trunchi” și de „golit”, cf. și cele două sensuri ale sp. tueco. În general se consideră că rom. este împrumut din alb. (Cihac, II, 716; Meyer 198; Philippide, II, 708; Pascu, II, 219; DAR); însă această soluție este evident insuficientă. Alții se gîndesc la o rădăcină autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10). – Der. copăcel, s. m. (arbust; balsamină, Impatiens balsamine); copăcărie, s. f. (arboret, crîng). Din rom. provin rut. kopač (Capidan, Raporturile, 526), mag. kopacs „tufiș” (Candrea, Elemente, 406; Edelspacher 17) și probabil alb.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu copac
CAVAIGNAC [caveñác], Louis Eugène (1802-1857), om politic și general francez. Ministru de Război (mai-iun. 1848), șef al guvernului celei de-a doua republici (iun.-dec. 1848). A înăbușit insurecția din iun. 1848. A luat parte la cucerirea Algeriei. După venirea la putere a lui Napoleon III, a condus mișcarea de opoziție împotriva acestuia. Vezi definitia »
godác (godáci), s. m. – Purcel de lapte. Sl. godŭ „an”, cu suf. -ac (Pușcariu 1186; Cihac, II, 123; Pușcariu, Dacor., VII, 467; Pușcariu, Lr., 31). Este dublet al lui godănac, s. m. (purcel de lapte), din bg. godinak. – Der. godăciță, s. f. (purcea); go(a)din, s. m. (purcel de lapte); godănac (var. codănac), s. m. (puști, țînc, mucos); godană (var. codană), s. f. (tînără, fată), cu influența lui coadă „împletitură de păr”. Vezi definitia »
mîrzác (mârzáci), s. m. – Nobil sau șef al tătarilor. Tc. mirza (Șeineanu, II, 260). – Der. mîrzăciță, s. f. (nevastă de șef tătar); mîrzăcie, s. f. (noblețe tătară). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
spanác s. m. – Plantă (Spinacia oleracea). – Mr. spănac. Per. aspanakh, prin intermediul ngr. σπαναϰι (Roesler 576; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. Eguilaz 391; REW 706; Vasmer, Gr., 135), cf. cuman., tc. ispanak, alb., bg. spanak. Vezi definitia »
bobîrnác (bobîrnáce), s. n. – Lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului arătător sau mijlocitor după ce a fost încordat pe degetul mare. Germ. Schabernack (Iordan, BF, VI, 164). Vezi definitia »