SMÉCTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. [< fr. smectique, cf. gr. smegma – săpun]. Vezi definitia »

LOGARÍTMIC, -Ă, logaritmici, -ce, adj. Care se referă la logaritmi; care cuprinde logaritmi, care se face cu ajutorul logaritmilor. ◊ Ecuație logaritmică = ecuație în care intră logaritmul necunoscut. – Din fr. logarithmique. Vezi definitia »

tililíc, tililícă, tililíci, tililíce adj. (reg.) gol, dezbrăcat. Vezi definitia »

URÍC², urice, s. n. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric² (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. și: úric] – Din magh. örök. Vezi definitia »

ULTRABÁZIC, -Ă adj. (Despre roci eruptive) Care este relativ săracă în silice, conținând în special olivină și piroxeni. [Cf. fr. ultrabasique]. Vezi definitia »