IZODONȚÍE s.f. (Biol.) Dentiție formată din același tip de dinți. [Var. isodonție s.f. / < fr. isodontie, cf. gr. isos – egal, odous – dinte]. Vezi definitia »

ELECTROCORTICOGRAFÍE s. f. Tehnică de studiere a activității electrice a scoarței cerebrale, care constă în aplicarea unor electrozi pe suprafața creierului. – Din fr. électrocorticographie. Vezi definitia »

GIMNOFOBÍE s.f. (Med.) Aversiune patologică la vederea corpului gol. [Gen. -iei. / < fr. gymnophobie, cf. gr. gymnos – nud, phobos – frică]. Vezi definitia »

AGROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și creșterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a științelor agronomice. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia. Vezi definitia »

ANEMÍE s.f. Stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii din sânge. ◊ Anemie pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. [Gen. -iei. / < fr. anémie, cf. gr. an – fără, haima – sânge]. Vezi definitia »