COLONTÍTLU, colontitluri, s. n. Rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. – Cf. fr. colonne-titre. Vezi definitia »

CABLU¹ (‹ fr., engl.) s. n. 1. Element sau organ flexibil de susținere și de tracțiune, realizat prin cablare. ♦ C. fără fine = c. cu capetele legate astfel încît să formeze un circuit închis, folosit în transmisiuni, în transporturi cu elevatoare, cu benzi suspendate sau cu raclete etc. C. purtător = c. de susținere constituind elementul conducător în tracțiunea electrică feroviară. 2. Conductă electrică alcătuită dintr-unul sau din mai multe conductoare uni- sau multifilare izolate, acoperite cu material de umplutură și îmbrăcate într-o manta etanșă, acoperită (la c. armate) cu învelișuri metalice protectoare; sînt utilizate pentru transmisiunea energiei electromagnetice la frecvență industrială (c. electrice de energie), pentru transmisiunea semnalelor de telecomunicații (c. electrice de telecomunicații) etc. ♦ C. coaxial v. coaxial. Vezi definitia »

istóvul(u) adv. (înv.) mai adevărat, mai amănunțit. Vezi definitia »

EPÉNGLU s. n. evoluție aeriană elementară a unui avion, în plan vertical. (< fr. épingle) Vezi definitia »

máslu (masluri), s. n. – Miruit, împărtășanie. Sl. maslo „unsoare, ulei” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188; Berneker, II, 23), cf. bg., sb. maslo „ulei”, sb., cr. masla „maslu”. E dubletul lui maslă, s. f. (semn la cărțile de joc, culoare), cf. rus. masti „culoare la cărțile de joc”, față de sl. mastiti „a unge”. – Der. măslui, vb. (a trișa, a însemna cărțile de joc), cf. bg. masljă „a unge”; măsluitor, s. m. (trișor). – Cf. măslin. Vezi definitia »