COPROLOGÍE s. f. Studiul materiilor fecale în scopul examinării digestiei, depistării viermilor intestinali și determinării componenților chimici și bacterieni. – Din fr. coprologie. Vezi definitia »

HIMENOTOMÍE s. f. 1. disecție a membranelor. 2. incizie a himenului. (< engl. hymenotomy) Vezi definitia »

CORDOPEXÍE s. f. fixare prin operație a coardelor vocale la cartilajul tiroid. (< fr. chordopexie) Vezi definitia »

țifloáie, țiflói, s.f. (reg.) 1. pântece umflat, burtă mare. 2. om bătrân. Vezi definitia »

FIZIOCRAȚÍE s.f. Orientare, cu precădere economică, apărută în sec. XVIII în Franța, care contestă intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală” care se impune prin evidență și este opusă ordinii artificiale creată prin voința oamenilor; fiziocratism. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. physiocratie]. Vezi definitia »