DESPĂGUBÍRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; desdăunare, daună, compensație. ◊ Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despăgubi. Vezi definitia »

șutilíre, șutilíri, s.f. (înv.) lingușire; amăgire; înșelare (cu promisiuni). Vezi definitia »

VIZITÁRE s.f. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei. [< vizita]. Vezi definitia »

AUTOINOCULÁRE s. f. infecție secundară determinată de germeni dintr-un focar infecțios preexistent în organism. (după engl. autoinoculation) Vezi definitia »

REDIMENSIONÁRE s.f. Acțiunea de a redimensiona și rezultatul ei. [< redimensiona]. Vezi definitia »