AURICULÁR, -Ă adj. 1. Referitor la ureche ; al urechii. 2. Care aparține auriculului ; al auriculului, de (la) auricul. // s.n. Accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. [Cf. fr. auriculaire, it. auricolare < lat. auricula – ureche]. Vezi definitia »

kosovár (referitor la Kosovo) adj. m., s. m., pl. kosovári; adj. f., s. f. kosováră, pl. kosováre Vezi definitia »

ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care își are obârșia în... 2. În forma de la început, de origine; inițial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um. Vezi definitia »

INTERMOLECULÁR, -Ă adj. Între (dintre) molecule. [Cf. fr. intermoléculaire]. Vezi definitia »

FLEXIONÁR adj. (Despre o limbă) Care posedă flexiune. [După fr. flexionnel]. Vezi definitia »