PENTATLÓN s. n. complex de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, luptă, salt, alergări, aruncare cu sulița); probă de atletism combinată din cinci exerciții (diferite după sex). ♦ ~ modern = concurs sportiv din cinci probe diferite (călărie, scrimă, tir, natație și cros), la care participă aceiași sportivi. (< fr. pentathlon) Vezi definitia »

a sta pe tron expr. a defeca la closet. Vezi definitia »

cléron, cleroáne și clerónuri, s.n (înv.) trompetă cu sunet ascuțit și pătrunzător. Vezi definitia »

BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< fr. bon]. Vezi definitia »

TANGÓN, tangoane, s. n. (Mare) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, întrebuințat la legarea bărcilor lansate pe apă. – Din fr. tangon. Vezi definitia »