RADICALÍSM s.n. Tendință, înclinație spre măsuri categorice, radicale în soluționarea problemelor. ♦ Hotărâre, fermitate. [< fr. radicalisme, germ. Radikalismus]. Vezi definitia »

UNIONÍSM s.n. Tendință de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție care are la bază această tendință. [Pron. -ni-o-. / cf. fr. unionisme]. Vezi definitia »

FENOMENALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă potrivit căreia esența lucrurilor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile doar manifestările exterioare, fenomenele. (< germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, după fr. phénoménisme) Vezi definitia »

ANGLICANÍSM s. n. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 156² sub Elisabeta I. (< fr. anglicanisme) Vezi definitia »

ANIMALICULÍSM s.n. Concepție (eronată) potrivit căreia în spermatozoid ar exista dinainte format viitorul organism. [< fr. animaliculisme]. Vezi definitia »