REACȚIONARÍSM s.n. Concepție politică reacționară; atitudine de reacționar, ostilă față de progres. [Cf. it. reazionarismo, engl. reactionarism]. Vezi definitia »

WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte; germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german]. Vezi definitia »

INDUSTRIALÍSM s. n. sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendința spre industrializare. ◊ teorie economică potrivit căreia, în opoziție cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei. (< fr. industrialisme) Vezi definitia »

ÎMPĂCIUITORÍSM s. n. atitudine de aplanare a conflictelor sociale; conciliatorism. ◊ (p. ext.) îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. (< împăca) Vezi definitia »

ECONOMÍSM s.n. Curent oportunist manifestat în sânul mișcării muncitorești ruse la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care nega rolul conducător al partidului clasei muncitoare și rolul teoriei revoluționare, considerând că proletariatul trebuie să se limiteze numai la lupta economică, lăsând lupta politică în seama burgheziei liberale. [< rus. ekonomizm]. Vezi definitia »