ESTÉTIC, -Ă, estetici, -ce, subst., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creației artistice, la criteriile și genurile artei. 2. S. n. art. Ansamblul însușirilor și al fenomenelor studiate de estetică (1). 3. Adj. Care aparține esteticii (1), privitor la estetică (1); care privește frumosul, care corespunde cerințelor esteticii (1); frumos. – Din fr. esthétique. Vezi definitia »

APONEVRÓTIC, -Ă adj. referitor la aponevroză. (< fr. aponévrotique) Vezi definitia »

HEGEMÓNIC, -Ă, hegemonici, -ce, adj. De hegemonie, cu caracter de hegemonie. [Var.: heghemónic, -ă adj.] – Din germ. hegemonisch. Vezi definitia »

chivirgíc adj. invar. (înv.) rasă de oi, oaie de Cazan, carnabat. Vezi definitia »

AMNIÓTIC, amniotice, adj. n. (În expr.) Lichid amniotic = lichid care se află în amnios și apără embrionul. [Pr.: -ni-o-] – Fr. amniotique. Vezi definitia »