ABRAHIOCEFALÍE s.f. (Med.) Lipsa congenitală a brațelor și a capului. [Gen. -iei. / < fr. abrachiocéphalie, cf. gr. a – fără, brachion – braț, kephale – cap ]. Vezi definitia »

DIPLOIDÍE s.f. Stare a unui nucleu diploid. [Pron. -plo-i-, gen. -iei. / < fr. diploïdie]. Vezi definitia »

FILOTAXÍE s.f. (Bot.) Modul în care sunt așezate frunzele pe tulpină și pe ramuri. [< fr. phyllotaxie, cf. gr. phyllon – frunză, taxis – așezare]. Vezi definitia »

OMOGRAFÍE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi omograf; situație în care se află două cuvinte omografe. 2. (mat.) corespondență biunivocă a mulțimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi; transfomare omografică. (< fr. homographie) Vezi definitia »

AMFIMIXÍE s. f. Tip de înmulțire în care zigotul se formează după unirea gameților de sex contrar. – Din fr. amphimixie. Vezi definitia »