DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio) Vezi definitia »

ISCHIOTOMÍE s. f. rezecție a osului ischion. (< fr. ischiotomie) Vezi definitia »

CANCEROFOBÍE, cancerofobii, s. f. (Med.) Teamă morbidă de cancer. – Din fr. cancérophobie. Vezi definitia »

PROTOISTÓRIE s. f. Perioadă intermediară între preistorie și istorie, corespunzând epocii fierului. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistoire (după istorie). Vezi definitia »

PRAXÍE s. f. (med.) coordonare normală a mișcărilor în vederea executării unor acte motorii adecvate scopului propus. (< fr. praxie) Vezi definitia »