HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces maladiv. – Din fr. hypertrophie. Vezi definitia »

CRANIOPLASTÍE s. f. operație de transplantare și grefare a unui material osos la nivelul bolții craniene. (< fr. crânioplastie) Vezi definitia »

AUTONOMÍE s. f. 1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voință. 2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ◊ autoconducere. 3. distanță maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil. 4. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin. (< fr. autonomie, lat. autonomia) Vezi definitia »

IMPLANTOLOGÍE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul implantelor și transplantelor dentare și al materialelor folosite în tratamentul edentațiilor. [Gen. -iei. / < fr. implantologie]. Vezi definitia »

PARODONTOPATÍE, parodontopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile dentare. – Din fr. parodontopathie. Vezi definitia »