Definita cuvantului telefon
TELEFÓN s.n. 1. Telecomunicație constând în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor, cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul telefonului (2) unui abonat. [< fr. téléphone, cf. gr. tele – departe, phone – sunet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu telefon
ELEKTRÓN s.n. v. electron. Vezi definitia »
POZITRÓN s. m. particulă elementară de masă egală și sarcină electrică egală în valoare absolută cu a electronului, dar pozitivă; antielectron. (< fr. positron, germ. Positron, rus. pozitron) Vezi definitia »
DIPLOSTEMÓN, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) Format din stamine dispuse pe două cercuri concentrice, care alternează cu elementele periantului. [< germ. diplostemon, cf. gr. diploos – dublu, stemon – ață]. Vezi definitia »
COTILIÓN, cotilioane, s. n. Dans de bal cu ritm de marș sau de cadril, cu figuri și cu scene mimice foarte variate; melodie după care se executa acest dans. [Pr.: -li-on] – Din fr. cotillon. Vezi definitia »
IZOGÓN, -Ă adj. (Despre corpuri geometrice) Cu unghiuri egale. // s.f. izogonă – linie care trece prin punctele terestre de egală declinație magnetică. [Var. isogon, -ă adj., s.f. / < fr. isogone]. Vezi definitia »