BRĂILOIU, Constantin (1893-1958, n. București), muzicolog, folclorist și compozitor român. M. coresp. al Acad. (1946). Prof. univ. la București. Întemeietor al Arhivei de Folclor a Societății Compozitorilor Români din București și al arhivelor internaționale de muzică populară din Geneva. Muzică de cameră, instrumentală și vocală. Studii de etnomuzicologie („Muzica populară românească”), culegeri de melodii populare. A dezvoltat cercetarea în spirit științific a folclorului românesc. Unul dintre inițiatorii etnomuzicologiei mondiale. Vezi definitia »

RAHAGÍU, rahagii, s. m. (Înv.) Fabricant sau vânzător (ambulant) de rahat. [Var.: rahatgíu s. m.] – Rahat + suf. -giu. Vezi definitia »

stejăríu, -íe, adj. (pop.) de culoarea frunzei de stejar; verzui. Vezi definitia »

PIU adv. (muz.) mai. ♦ ~ piano = mai încet; ~ allegro = mai repede. (< it. più) Vezi definitia »

VANÁDIU s.n. Metal dur, care nu se găsește liber în natură și care se folosește la pregătirea oțelurilor foarte tari. [Pron. -diu. / < fr. vanadium]. Vezi definitia »