DECLAMATÓR, -OÁRE adj. Care declamă; (peior.) pompos, bombastic. [Var. declamatoriu, -ie adj. / cf. fr. déclamateur, déclamatoire, lat. declamatorius]. Vezi definitia »

FUIÓR, fuioare, s. n. Mănunchi de cânepă, de in, melițat și periat, gata de tors; p. ext. mănunchi de borangic sau de lână. ◊ Expr. (Pop.) A-și lua ale trei fuioare = a pleca; a-și lua catrafusele. A ține fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat de cineva. ♦ Pânză de cânepă sau de in. [Pr.: fu-ior] – Et. nec. Vezi definitia »

strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului. Vezi definitia »

DEFAZÓR, defazoare, s. n. (Elt.) Cvadripol care introduce un defazaj anumit între semnalul de la ieșire și cel de la intrare. – Din fr. déphaseur. Vezi definitia »

TERMIDÓR s. n. A unsprezecea lună a calendarului republican francez (20 iulie -18 august). – Din fr. thermidor. Vezi definitia »