Definita cuvantului tendință
TENDÍNȚĂ s.f. 1. Dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. Reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. Forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. [Cf. fr. tendance, it. tendenza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tendință
surăíță, surăíțe, s.f. (reg.) vacă de culoare sură. Vezi definitia »
SÍSTOLĂ s.f. Contracția periodică, ritmică a mușchiului cardiac însoțită de împingerea sângelui din inimă în artere. [< fr. systole, cf. gr. systole – contracție]. Vezi definitia »
ȘLEÁPCĂ, șlepci, s. f. (Reg.) Pălărie în trei colțuri; tricorn; p. ext. șapcă. – Din rus. šleapka. Vezi definitia »
BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Născocire, scornitură; minciună. – Din basn (= basm). Vezi definitia »
NICOTÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin. Vezi definitia »