DÂRJÁLĂ, dârjale, s. f. (Reg.) 1. Băț lung și gros; bâtă, ciomag, măciucă; p. ext. mâner al unei unelte; coadă. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. [Pl. și: dârjele] – Bg. dăržalo. Vezi definitia »

ANACRÚZĂ s. f. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. – Fr. anacrouse (< gr.). Vezi definitia »

XERÓZĂ s.f. (Med.) Uscare a pielii datorită unei secreții sebacee insuficiente; asteatoză. [< fr. xérose, cf. gr. xerosis]. Vezi definitia »

NATÚRĂ s. f. 1. universul în totalitatea sa. 2. lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ♦ științele ĩi = științele naturale; ~ moartă = pictură reprezentând lucruri neînsuflețite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. ♦ de ~ să = capabil să..., apt să... (< lat. natura, fr. nature) Vezi definitia »

DEFERENȚĂ s. f. Respect, stimă, considerație deosebită; condescendență. – Din fr. déférence. Vezi definitia »