GIUVAERGÍU, giuvaergii, s. m. Bijutier. [Var.: juvaergiu s. m.] – Tc. cevahirci. Vezi definitia »

CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı. Vezi definitia »

ENDOTÉLIU s.n. Țesut asemănător epiteliului, care acoperă unele cavități ale organismului. [Pron. -liu, pl. -ii. / < fr. endothélium, cf. gr. endon – înăuntru, thele – ridicătură]. Vezi definitia »

RUBÍDIU s. n. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, care se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium. Vezi definitia »

GRÁFIU s. n. (ant.) instrument de scris în formă de cui. (< lat. graphium) Vezi definitia »