Definita cuvantului teren
TERÉN s.n. 1. Întindere de pământ. ♦ A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (Geol.) Totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 3. (Fig.) Domeniu de activitate, de preocupări. ♦ Pe teren = la fața locului; la locul de muncă. [< fr. terrain].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu teren
GRATÉN s. n. 1. preparat culinar acoperit cu pesmet și copt în cuptor. 2. vas de bucătărie din faianță, reziztent la foc, în care se pregătesc preparatele care necesită o gratinare. (< fr. gratin) Vezi definitia »
bedén (-nuri), s. n. – 1. Crenel. – 2. Piele. Var. bedean. Tc. beden (Șeineanu, II, 13). Cuvînt rar, înv. Vezi definitia »
APPENZELL INNERRHODEN [ápənțel inerrdən], semicanton în NE Elveției; 172,4 km2; 13,2 mii loc. (1988). Centru ad-tiv: Appenzell. Expl. forestiere. Turism. Vezi definitia »
DIABETOGÉN, -Ă adj. Care produce diabet. [< fr. diabetogène]. Vezi definitia »
ANXIOGÉN, -Ă adj., s. n. (medicament, agent) care provoacă anxietate. (< fr. anxiogène) Vezi definitia »