scámă (-me), s. f. – Fibre de pînză uzată. – Mr. scamă. Lat. squama (Pușcariu 1540; REW 8199), cf. it. squama, prov., cat., sp., port. scama. – Der. scămos, adj. (fibros), ar putea reprezenta direct lat. squamōsus (Pușcariu 1541; REW 8202); scămoșa, vb. (a destrăma, a deșira o țesătură), din adj. precedent; scăma, vb. (a destrăma), cuvînt rar, puțin atestat, pe care Pușcariu 1539 și REW 8200 îl consideră derivat din lat. squamāre; descăma, vb. (a destrăma, a deșira), pe care Pușcariu 506 îl derivă din lat. *desquamāre. – Din rom. provine rut. skam (Miklosich, Wander., 19). Vezi definitia »

LEGUMICULTÚRĂ, legumiculturi, s. f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării legumelor. – Din legumă + cultură. Vezi definitia »

pomușoáră, pomușoáre, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacăz, coacăză. 3. agriș, agrișă. 4. coacăz sălbatic cu fructe roșii și acre; păltior. 5. plantă americană cu flori roșcate sau galbene, cu fructe în ciorchini, cultivată și la noi ca plantă ornamentală. 6. plantă cu tulpina agățătoare, cu flori violete, cu fructe în formă de boabe roșii, folosită în medicină; lăsnicior. Vezi definitia »

PODOÁBĂ, podoabe, s. f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preț, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. Însușire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba. Vezi definitia »

TRÁILĂ s.f. Pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu. [Pron. trai-lă. / < fr. traille]. Vezi definitia »