HORCĂITÚRĂ, horcăituri, s. f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăială. [Pr.: -că-i-] – Horcăi + suf. -tură. Vezi definitia »

TRIÁDĂ, traide, s. f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triade, lat. trias, -adis. Vezi definitia »

bioluminescénță / bioluminiscénță (bi-o-) s. f., g.-d. art. bioluminescénței / bioluminiscénței Vezi definitia »

CANICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor. [< fr. caniculture, cf. lat. canis – câine, cultura – creștere]. Vezi definitia »

CELULÍTĂ s. f. inflamație a țesutului celular subcutanat. (< fr. cellulite) Vezi definitia »