CULMINÁNT, -Ă, culminanți, -te, adj. Care culminează. ◊ Punct culminant = momentul cel mai important în desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen etc. – Din fr. culminant. Vezi definitia »

ORHESTRÁNT, -Ă s.m. și f. v. orchestrant. Vezi definitia »

a da cu gazometrul de pământ expr. (iron. – d. femei) a avea picioare scurte. Vezi definitia »

MAGNETIZÁNT, -Ă, magnetizanți, -te, adj. (Despre un câmp magnetic) Care poate realiza magnetizarea unui corp. ♦ (Despre un dispozitiv) Care poate produce un câmp magnetic. – Din fr. magnétisant. Vezi definitia »

REZONÁNT, -Ă adj. Care se află în stare de rezonanță. ♦ Care răsună, răsunător. V. sonor. [< fr. résonnant]. Vezi definitia »