CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] – Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant. Vezi definitia »

cuvant de provenienta latina reprezinta prostia absoluta si nesimtirea maxima Vezi definitia »

MUTÁNT, mutanți, s. m. (Biol.) Individ care provine dintr-o mutație (2). – Din fr. mutant. Vezi definitia »

EMERGÉNT, -Ă adj. (Despre radiații, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. ◊ Teoria evoluției emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. [< fr. émergent, cf. lat. emergere – a ieși]. Vezi definitia »

COLÁNT, -Ă adj. (Despre îmbrăcăminte) Strâns lipit pe corp. // s.m. Ciorap cu chiloți. [< fr. collant]. Vezi definitia »