Definita cuvantului coș
coș (coși), s. m. – s. m. – 1. Larvă de tăun. – 2. Bubuliță. Lat. cossus (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; REW 2278; DAR); cf. it. cosso, fr. cosson „gărgăriță.” Fonetismul se explică prin faptul că forma actuală este un sing. analogic pe baza pl. coși. De uz general, cu excepția Banatului (ALR, I, 25). – Der. coșos, adj. (plin de coșuri, bubos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coș
măcríș s. m. – Plantă (Rumex acetosa). Bg. mokreš, din mokăr „umed” (Conev 43; Pascu, Beiträge, 53). Der. de la macru nu e probabilă (Pușcariu, Dim., 117); după ipoteza neverosimilă a lui Scriban, ar fi vorba de un cuvînt dacic sau germanic. – Cf. macrină, s. f. (umiditate), din bg. mokrina (Pascu, Beiträge, 17), pe care Candrea-Dens., 1037, îl derivau în mod greșit din macru. Vezi definitia »
pádiș s.n. (reg.) loc cu rugi de merișoare, afină și zmeură, încărcați cu fructe. Vezi definitia »
HULUBÁȘ, hulubași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui hulub; hulubel. – Hulub + suf. -aș. Vezi definitia »
salcâmáș, salcâmáși, s.m. (reg.) salcâm mic. Vezi definitia »
BUHUȘ, familie de boieri din Moldova. Mai importanți: 1. Nicolae B. a deținut mari dregătorii (între 1657 și 1667). 2. Alexandru B. (?-1684); talentat comandant militar, a deținut importante dregătorii (între care și cea de mare hatman, 1671-1684, cu întreruperi). 3. Ioan B. fiul lui B. (1); între 1686 și 1714 a îndeplinit importante dregătorii, fiind, în repetate rânduri, caimacam. Vezi definitia »