Definita cuvantului terminație
TERMINÁȚIE s.f. 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfârșitul unui cuvânt. ♦ (Rar) Desinență. [Gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu terminație
POLIOPSIE s. f. poliopie. (< fr. polyopsie) Vezi definitia »
ANEMÍE s. f. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii și a hemoglobinei din sânge. ♦ ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. (< fr. anémie) Vezi definitia »
FIZIOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiothérapie. Vezi definitia »
BILHARZÍE s. f. schistozomă. (< fr. bilharzie) Vezi definitia »
TRÂNDĂVÍE, trândăvii, s. f. Stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit. – Trândav + suf. -ie. Vezi definitia »