ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega²; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (Înv.) alegațiúne s. f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, -onis. Vezi definitia »

CONTRAVALÁȚIE s. f. șanț în jurul unui loc asediat. (< fr. contrevallation) Vezi definitia »

MISOGAMÍE s.f. Teamă, groază de căsătorie. [Gen. -iei. / < germ. Misogamie, cf. gr. misos – ură, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

CRISTALURÍE s. f. apariția cristalelor de săruri minerale în urină. (< fr. cristallurie) Vezi definitia »

AEROSOLOTERAPÍE s. f. tratament cu aerosoli. (< fr. aérosolthérapie) Vezi definitia »