NEGÁȚIE s. f. 1. negare. ◊ judecată, propoziție care neagă ceva. ◊ semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică). ◊ cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții. 2. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării. ♦ negarea ĩ = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului. 3. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post. (< fr. negation, lat. negatio) Vezi definitia »

ACONDROPLAZÍE s. f. Boală congenitală caracterizată prin oprirea creșterii oaselor membrelor, în contrast cu dezvoltarea normală a oaselor capului și ale trunchiului. – Din fr. achondroplasie. Vezi definitia »

PORFIRINURÍE s. f. prezența porfirinei în urină. (< fr. porphyrinurie) Vezi definitia »

MISANDRÍE s. f. repulsie patologică față de bărbați. (< fr. misandrie) Vezi definitia »

CARIOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care studiază nucleul și celula. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. caryologie. Vezi definitia »