AVENTURÍN s. n. (Geol.) Varietate de cuarț ce conține numeroase foițe de mică galbene sau verzi, care reflectă puternic lumina. – Din fr. aventurine. Vezi definitia »

KHAMSÍN s.n. Vânt uscat, cu nisip, asemănător cu siroco, în Egipt. [Pr.: cam-] (cf. fr. khamsin) Vezi definitia »

afín (-ni), s. m. – Arbust scund cu fructe comestibile. – Mr. afin. Lat. daphne, din gr. δάφνη „laur” (Herzog, RF, I, 99-104); cf. calabr. áfina „laur”. Aspectul ambelor plante prezintă o analogie. Iordan, ZRPh., LIV, 367, respinge acest etimon, pentru că nu este clară pierderea lui -d; însă cf. mr. și calabr., ceea ce demonstrează că fenomenul este deja romanic. După Pușcariu, Dacor., VIII, 103-5, și Scriban, etimonul ar fi lat. acinus „boabă”, contaminat cu daphne. Mag. áfonya nu este sursa cuvîntului rom., cum credea Cihac, II, 475, ci derivă de la acesta, ca și rut. (j)afini, jafyna, săs. afunje (Candrea, Elemente, 406). – Der. afină, s. f.; afinet (var. afinar, afiniș), s. n. (loc pe care cresc afini). Vezi definitia »

BRAUNȘTEIN, Aleksandr Evseevici (1902-1986), biochimist rus. Cercetări privind biochimia aminoacizilor și fermenților. A descoperit în 1937 interconversia enzimatică în mușchi și în alte celule, cunoscută în prezent sub numele de transaminare. Vezi definitia »

CAIN [kein], James (1892-1977), scriitor american. Romane polițiste („Poștașul sună întotdeauna de două ori”). Vezi definitia »