Definita cuvantului ciubotar
CIUBOTÁR, ciubotari, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: ciobotár s. m.] – Ciubotă + suf. -ar.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ciubotar
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. Vezi definitia »
VULGÁR, -Ă I. adj. 1. cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent. 2. ordinar, grosolan, trivial. 3. latina ~ă = limba latină populară. 4. lipsit de bază științifică; neștiințific. ♦ materialism ~ = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința ca fiind de natură materială. II. s. f. denumire a limbii italiene, în epoca medievală și medie. (< fr. vulgaire, lat. vulgaris) Vezi definitia »
lăitár, lăitáre, s.n. (reg.) răcitoare unde se adună țuica din cazan. Vezi definitia »
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = monedă de hârtie având o valoare convențională și servind ca mijloc de schimb doar în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius. Vezi definitia »
cioflingár (cioflingári), s. m. – Om de nimic, secătură, vagabond. – Var. cioflecar, ciofle(n)gar. Origine incertă. Este considerat de obicei der. de la germ. Schuhflicker „pantofar” (Borcea 181; Tiktin; Iordan, RF, II, 272; cf. DAR), pentru care nu există dificultăți; la fel de bine însă ar putea fi vorba de un der. de la cioflec, sau de la ciof, var. de la ciuf, a cărui der. este mai dificilă fonetic dar se potrivește mai bine sensului. După Graur 139, din. țig. čoχengere „pantofar”. Oricum, nu poate fi valabilă explicația semantismului propusă de Graur, că pantofarii obișnuiau să poarte haine mai mult sau mai puțin occidentale. Dacă etimonul este exact, este vorba de o legătură care apare adesea, între noțiunea de „pantofar” și cea de „înșelător”, cf. potlogar, papugiu, a încălța, a potcovi, etc. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z