PARTENOGENÉZĂ s. f. 1. (mit.) apariție a unor făpturi miraculoase în condiții excepționale. 2. reproducere la unele organisme sexuate (albine, purici de plante etc.) dintr-un ovul sau ou nefecundat. (< fr. parthénogenèse) Vezi definitia »

AMIÁNTĂ, amiante, s. f. Varietate de azbest cu numeroase întrebuințări în tehnică. [Pr.: -mi-an-] – Fr. amiante (< gr.). Vezi definitia »

POLIGÁLĂ s. f. plantă erbacee vivace sau subarbust cu flori dialipetale. (< fr., lat. polygala) Vezi definitia »

CÚCĂ¹, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka. Vezi definitia »

VÉNĂ s. f. 1. vas prin care sângele se întoarce spre inimă; vână. 2. (fig.) noroc; conjunctură favorabilă (la un joc de noroc); putere, forță spirituală. (< fr. veine, lat. vena) Vezi definitia »