ORTOGENÍE s. f. (Med.) Dezvoltare simetrică a arcadelor dentare superioare și inferioare care face posibilă întâlnirea dinților cap la cap. – Din fr. orthogénie. Vezi definitia »

DIACRONÍE s.f. Evoluție în timp, desfășurare istorică a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. [Gen. -iei. / < fr. diachronie]. Vezi definitia »

BISMUTOTERAPÍE s. f. folosire terapeutică a sărurilor de bismut. (< fr. bismuthothérapie) Vezi definitia »

INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [Var.: indispozițiúne s. f.] – Din fr. indisposition. Vezi definitia »

VOCIFERÁȚIE s.f. (Rar; la pl.) Vorbe spuse strigând și cu mânie. [< fr. vocifération]. Vezi definitia »