IMORALÍSM s. n. 1. doctrină care preconizează încălcarea principiilor și a normelor morale. 2. dispreț față de tot ceea ce este considerat moral. (< fr. immoralisme) Vezi definitia »

ATAVÍSM s. n. Ivire, la unele exemplare din regnul vegetal sau animal, a unor particularități (fizice sau psihice) neobișnuite, dar proprii strămoșilor îndepărtați. – Fr. atavisme. Vezi definitia »

PANENTEÍSM s. n. concepție panteistă potrivit căreia totul există în Dumnezeu, singura realitate. (< fr. panenthéisme) Vezi definitia »

ZWINGLIANÍSM s.n. Doctrină teologică a lui Zwingli și a discipolilor săi, care consideră Biblia ca autoritate supremă, opunând-o dogmelor și formelor de cult catolice, și care tinde a confunda biserica cu statul. [< fr. zwinglianisme, cf. Ulrich Zwingli – umanist și reformator religios elvețian]. Vezi definitia »

BANDITÍSM, banditisme, s. n. Tâlhărie. – Fr. banditisme. Vezi definitia »