RUTÍNĂ² s. f. Substanță chimică naturală, care se găsește în florile, în frunzele și în tulpinile multor plante, folosită în medicină. – Din fr. rutine. Vezi definitia »

PROBÉLĂ s. f. navă cu propulsie mecanică. (după engl. propeller) Vezi definitia »

ACROMATÓZĂ s. f. deficiență a pigmentației normale a pielii. (< germ. Achromatose) Vezi definitia »

mâniecitúră s.f. (înv.) cuvânt de ocară, injurie. Vezi definitia »

țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic). Vezi definitia »