Definita cuvantului tic
TIC s.n. Mișcare convulsivă și repetată rezultată din contractarea involuntară a unor mușchi; deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient. [< fr. tic].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tic
CATATÓNIC, -Ă adj. Referitor la catatonie. [< fr. catatonique]. Vezi definitia »
HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ. Vezi definitia »
ALCÁIC, -Ă adj. Vers alcaic = vers endecasilabic greco-latin, de un ritm foarte armonios, creat de poetul Alceu; strofă alcaică = strofă în care primele două versuri sunt alcaice. [< fr. alcaïque, lat. alcaicus, cf. Alceu – poet liric grec]. Vezi definitia »
POSTTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o boală) Care este consecința unui traumatism. [Cf. germ. posttraumatisch]. Vezi definitia »
MATRONÍMIC, -Ă, matronimici, -ce, adj. (În sintagma) Nume matronimic = nume dat după numele mamei. – Din it. matronimico. Vezi definitia »